Povesti reale despre intalniri, minciuni si sex

Nu mi-a venit sa cred ce-mi vad ochii azi pe youtube, cautand niste filmulete interesate. Imi pare teribil de rau pentru ceea ce i s-a intamplat bietei fetite, dar nici nu putem sa-l invinovatim pe soferul masinii pentru ceea ce s-a intamplat, adica din ceea ce vad eu aici imi pare ca fetita traverseaza trecerea pe culoarea rosie a semaforului, pe de cealalta parte pare ca si soferul autovehiculului forteaza semaforul. Cert este ca trebuie sa respectam in totalitate culoarea semaforului, si chiar daca o facem, sa ne asiguram inainte.

Așa că am fost cina cu familia, și prietenii de familie. "Tis sezonului.
În noaptea mergea destul de bine. În cele din urmă am învățat să dețină limba mea și nu ia infracțiune atunci când oamenii spun lucruri ofensive. Doar mai bine pentru a obține de-a lungul.
Un prieten de familie a întrebat dacă ea ar putea împărtăși o problemă cu noi. Ea a spus că a vrut sfatul nostru. Nu m-am chiar cred că ea a vrut sfatul meu. Am fost acolo ... Planul meu era să asculte și da din cap la locurile corespunzătoare.
A fost o problemă de familie. Cineva a făcut ceva să-i supere. Nu a fost foc mic resentimente. Detaliile nu contează. Ea a vrut să se confrunte cu persoana. Dă-i un ultimatum. Unul cu dinții. Și ea a vrut să știe ce ne-am gândit. Ar trebui să-l confrunte ea? Ar trebui să se livreze ultimatumul.
Am ascultat și altele ei prevăzut cu aceeasi aroma de consiliere, de peste si peste. Groupthink a fost că ar trebui să încerce să convingă tipul de a schimba comportamentul. Pentru a partaja sentimentele ei cu el și să-l convingă că el a fost greșit, a avut dreptate și el avea nevoie să se împace.
Am umplut liniște fata cu mâncare proastă (de ce familia mea alege întotdeauna restaurante rău?). Nu părea ca afacerea mea și eu nu sunt unul să dea sfaturi, oricum. Dar apoi mi-a cerut. Specific. Ce m-am gândit?
M-am dus cu adevărul. Care nu cred că oamenii se schimba. Și dacă a fost de lungă durată problemă / model de comportament, a fost, probabil, puțin probabil ca el (membru al familiei ei ofensatoare) s-ar schimba. Că, dacă ea a vrut să-l înfrunte și să livreze ultimatum ei, avea nevoie să se gândească prin tot ceea ce s-ar întâmpla dacă lucrurile au mers prost, din moment ce le-ar merge, probabil, prost. Ar putea ea într-adevăr dă lovitura? Ce s-ar întâmpla după aceea? Ar putea ea trăiesc cu consecințele?
Destul de bază. Oamenii nu se schimba. Și ultimatumuri aproape întotdeauna în mod frecvent efecte inverse.
I-am spus pacea mea, apoi a încercat să schimbe subiectul. Știam că a spus un lucru greșit și a dat seama că a fost cel mai bun pentru a muta conversația de-a lungul. Vorbeste despre vreme.
Nu știu ce o să ajunge să faci. Din nou, nu treaba mea. Dar eu sunt destul de sigur că am avut dreptate. Este vorba despre consecințele. Am învățat pe calea cea grea.
Sau poate eu sunt doar mizantrop și au nevoie de o atitudine mai bună?
Toate cele de mai sus.

Nu prea mai ies. Eu incerc. Eu fac planuri și apoi, bine, jumătate din timp sunt în imposibilitatea de a menține planurile mele. Deci, eu nu fac multe planuri ...
Într-o noapte, săptămâna trecută, am făcut la un partid, cu un prieten. Am ajuns acolo tarziu ... nu că contează pentru această poveste. Am fost acolo timp de aproximativ 5 minute de la cele fraieri măturat în. Baietii fiecare femeie dreads. Beat, arogant și agresiv. Știi tipul. Nimic în neregulă cu ei fizic. De fapt, nu-i rău în căutarea. Doar gaozari.
Am fost politicos, atâta timp cât am putut fi, apoi a scăpat-o conversație cu cineva care nu a făcut pielea de găină mea.
Segue neglijent, tot timpul vorbeam cu d-saci m-am gândit de un episod Acest American Life de la un timp în urmă. Un tip vorbea despre experiența sa de a fi singur în New York (în contextul unei povești mai mare). Iar el a spus ceva de genul, "Oricine poate obține prevăzută în New York. Ei trebuie doar să fie la un bar la ora 4 și să fie dispuși să reducă standardele lor. "
Îmi amintesc de gândire, nu e așa de greu. Nu este nevoie să fie într-un bar, la ora închiderii.
Dar a doua parte, cu privire la scăderea standardelor tale? Da.
Așa că am stat acolo ascult d-bag numărul 1 lauda despre ceva și gândit această declarație. Oricine poate obține stabilite. Ei trebuie doar să reducă standardele lor.
Am plecat mai devreme. Singur.
Oh, și comentarii sunt încă închise. În viitorul indefinit.

 Recent am inceput un nou job si m-am trezit intr-o parte a orasului in care nu am mai prea pus piciorul. E in partea de est a orasului, unde este un loc destul de placut sa lucrezi. In prima mea zi am decis sa iau masa in oras in Dag Hammarskjöld Plaza si cum am intrat acolo am avut un moment de panica, of - obisnuiam sa ies cu cineva care lucreaza aici - frica. Nu ne-am mai vazut sau nu am mai vorbim de ani de zile si din cate stiam el plecase din tara. Dar am fost coplesita, cel putin pentru un moment, cu anxietate deoarece ultimul lucru de care am nevoie in viata mea este sa dau de el. Lucrurile sau terminat destul de nasol intre noi si el este asa un dobitoc. Ma mintit si inselat de prea multe ori.

 Am stiut ca sansele ca noi doi sa mai fim impreuna erau prea mici, dar doar gandindu-ma la asta si la cat de mult nu mi-as dorii sa il revand mi-a ruinat pranzul. In loc sa ma bucur de aerul proaspat si de soare, am stat acolo gandindu-ma la el. Si de atunci nu am mai mers in acel mall.

 Amintirile cu un ex - orice fata singura le are. Sunt nasoale. Sunt restaurante, baruri chiar si cartiere pe care le evit de ani, nu pentru ca ma gandesc ca o sa ma intalnesc cu vre-un ex, ci pentru ca amintirile sunt doar prea dureroase ca sa le mai pot face fata.

 Cateodata ma intreb daca barbatii se gandesc la lucruri de genul asta. Daca ei nu mai merg la vre-un restaurant pentru ca au fost acolo tot timpul cu o fosta prietena si dupa ce relatia s-a terminat sa gaseasca acest lucru prea dureros ca sa mai manance acolo vreodata. As vrea sa cred ca da. Sa cred ca lor le-ar pasa atat de mult.

 Singuratatea mea este ca o boala cronica. Am suferit de ea ani intregi, si cateodata pleaca, saptamani sau luni, cand sunt intr-o relatie. Dar se pare ca intotdeauna se intoarce. Astept ziua in care o sa plece pe bune, cand in loc sa ma vindec temporar, o sa gasesc leacul definitiv. Intre timp, am invatat sa-i fac fata. Asta este una dintre cele mai lungi perioade in care nu am pe nimeni aproape. Ultima mea relatie s-a terminat in Aprilie. Asta inseamna 8 luni fara o relatie, sau mai bine specificat, 8 luni fara o viata sexuala regulata. Si doar ca sa adaugt vorbe urate in jurnal, obisnuitii mei parteneri de sex nu mai sunt disponibili.

 Acum nu fii socat/a. Te rog! Suntem toti adulti si toti avem anumite nevoi (si unele din nevoile mele nu pot fii multumite cu mici jucarii electronice). Cunosteam cativa barbati, toti erau decenti de fel, atractivi, buni la pat,  dar nu de genul unei relatii. Nu pentru mine, oricum. Sa fi sexual indeplinita te ajuta sa te mentii echilibrata si cu mintea limpede. Cred pe bune ca nu sunt la fel de ok ca si persoana cand sunt frustrata. Nu doar eu. Cred ca majoritatea persoanelor au nevoie de sex, au nevoie de mai mult sex ca sa fie bine dispusa (si cand ma uit injur si vad in ce dezastru e lumea asta, si cum decurg lucrurile peste tot, ma face sa cred mai mult in lucrul asta). Am nevoie de un partener de sex pentru ca sexul este important pentru mine si pentru ca un barbat adevarat este foarte greu de gasit in New York. In ultimele luni, am fost abandonata intr-o perioada foarte stresanta. Fostul meu partener de sex este intr-o relatie pentru prima data in cativa ani de zile. Sunt fericita pentru el, chiar sunt. Este un tip foarte dragut si ii doresc tot binele din lume, dar vai, odata cu fericirea lui apare si supararea mea.  Al doilea partener a inceput un nou proiect la munca care dureaza cateva luni. Tot ne facem planuri sa ne vedem, dar mereu trebuie anulate sau reprogramate. Daca o fata nu poate conta pe partenerul ei amoros, atunci pe cine poate conta? Banuiesc ca trebuie sa ma duc la shopping pentru a cunoaste un nou partener de pat, dar asta m-ar tine din timp pentru a-mi umple principalul gol, si anume sa-mi gasesc un iubit adevarat. Nu, banuiesc ca nu am pur si simplu noroc in perioada asta. Va trebui sa invat sa traiesc cu mai putin echilibru pentru o perioada in viata mea. oh.

 Am o intalnire in cateva ore, nimic special, doar o pauza tarzie de cafea. Aceasta va fi a zecea prima intalnire in trei saptamani. Vreau sa fiu clara aici, asta nu este nici pe departe un record pentru mine. Pot sa-mi reamintesc iesind de cate cinci ori pe saptamana la prima intalnire acum cativa ani. Dar acum am imbatranit. Totusi, este o parte din mine care umbla inca dupa chestia asta. Am sperante foarte mari, pentru fiecare intalnire, iesind cu el, dispusa de fiecare data sa sper ca destinul mi-ar fi ca acesta sa fie alesul - barbatul cu care o sa ies pentru ultima data la o prima intalnire. Cel putin pentru o lunga perioada.

 Pana acum, doar cateva vorbe despre suma totala a acestora care nu au trecut de a noua intalnire. Nici un concurent pana acum, dar cred ca este de ajutor sa te uiti la dezamagire. Din noua, cei mai multi dintre ei au fost tipi decenti. Draguti, destepti, atractivi, oarecum de succes in domeniile in care lucreaza. Unii chiar de foarte mare succes. A fost doar un singur om de nimic in pachet (am petrecut toata noaptea laudanduse despre bogatia lui, despre toate faimoasele persoane pe care le-a intalnit si le-a intrebat anumite lucruri sexuale inadecvate - baieti, daca oricare dintre voi cititi, acestea nu sunt cele mai bune lucruri pe care poti sa le spui la o prima intalnire unei fete). Si unul dintre ceilalti baieti mi-a aratat o poza mai putin mai veche cu el, el este acum cu 3 sau 4 ani mai batran si cu 40 kg mai slab. Ceilalti au fost in medie toti perfect draguti, confidentiali, siguri, si aparent onesti.

 Daca traiam intr-un orasel mai micut pe undeva, cred ca as fi putut sa ies cu fiecare in parte din acel oras. Cine stie, poate s-ar fi terminat intr-o relatie cu unul dintre ei. Dar acesta este New York, un oras in care avem de unde alege. Toata lumea se uita dupa perfectiune, dupa o magica chimie in primele doua minute. Si daca nu e aici, atunci nu mai avem nici un motiv sa ne vedem din nou. La naiba, chiar si cand e aici, cateodata nu mai este nici o a doua intalnire. Cateodata aici este mai multa chimie decat ai crede, dar atunci realizezi ca acel barbat doar vrea sa se distreze o noapte. Si in cele din urma, nu ca ar fi ceva gresit cu asta, dar chiar acum sunt focalizata in a intalni pe cineva pentru o relatie mai lunga, si asa o termin si cu acestia. In fine, din punctul meu de vedere, daca gaseam vreunul ar fi fost in genul de care as putea sa cred ca toata chestia cu chimia este o pacaleala. Nu am gasit nici o "scanteie" intre mine si oameni cu care m-am vazut in ultimele saptamani. Nici unul dintre ei nu ma facut sa ajung innebunita dupa el. Dar ma gandesc ca poate nu acesta este cel mai important lucru de facut pentru a merge o relatie. Am avut relatii dezastru cu o gramada de barbati cu care aveam o incredibila chimie. Ma uit dupa ceva mai mult, acum, ceva mult mai substantial. Dar destinul nu imi mai prea arata ca ar mai conta ce vreau eu, deoarece inca vorbesc cu acelasi gen de barbati. Nicio chimie? mergi mai departe.

 O, am uitat sa mentionez, aproape toti barbatii cu care am iesit i-am cunoscut online. Deci noua intalniri jos si nici un concurent. Poate cel de la pauza de cafea va fi alesul ?