Amintirile cu un ex

 Recent am inceput un nou job si m-am trezit intr-o parte a orasului in care nu am mai prea pus piciorul. E in partea de est a orasului, unde este un loc destul de placut sa lucrezi. In prima mea zi am decis sa iau masa in oras in Dag Hammarskjöld Plaza si cum am intrat acolo am avut un moment de panica, of - obisnuiam sa ies cu cineva care lucreaza aici - frica. Nu ne-am mai vazut sau nu am mai vorbim de ani de zile si din cate stiam el plecase din tara. Dar am fost coplesita, cel putin pentru un moment, cu anxietate deoarece ultimul lucru de care am nevoie in viata mea este sa dau de el. Lucrurile sau terminat destul de nasol intre noi si el este asa un dobitoc. Ma mintit si inselat de prea multe ori.

 Am stiut ca sansele ca noi doi sa mai fim impreuna erau prea mici, dar doar gandindu-ma la asta si la cat de mult nu mi-as dorii sa il revand mi-a ruinat pranzul. In loc sa ma bucur de aerul proaspat si de soare, am stat acolo gandindu-ma la el. Si de atunci nu am mai mers in acel mall.

 Amintirile cu un ex - orice fata singura le are. Sunt nasoale. Sunt restaurante, baruri chiar si cartiere pe care le evit de ani, nu pentru ca ma gandesc ca o sa ma intalnesc cu vre-un ex, ci pentru ca amintirile sunt doar prea dureroase ca sa le mai pot face fata.

 Cateodata ma intreb daca barbatii se gandesc la lucruri de genul asta. Daca ei nu mai merg la vre-un restaurant pentru ca au fost acolo tot timpul cu o fosta prietena si dupa ce relatia s-a terminat sa gaseasca acest lucru prea dureros ca sa mai manance acolo vreodata. As vrea sa cred ca da. Sa cred ca lor le-ar pasa atat de mult.